Rochie croșetată

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, am croșetat o rochie în această vară. A fost un proiect îndrăzneț pentru mine, pentru că nu am mai lucrat niciodată un proiect atât de mare și cu un fir atât de subțire.

Practic, am lucrat aproape toată vara. E drept că, mai mult în drum spre serviciu și înapoi, cu excepția ultimelor zile când am croșetat și serile acasă, pentru a o finaliza în timp util.

Mi-au intrat aproape trei bobine de YarnArt Flowers și am folosit croșeta nr. 2,5.

Modelul de bază este cel din schema de mai jos, modificat pe alocuri în zonele în care am crescut sau am scăzut.

Rezultatul final nu este chiar cum mi-am dorit. Ar fi trebuit să scad puțin în talie și să o fac cu doi centimetri mai scurtă, dar asta este ceea ce am reușit, cu modelul la distanță. 

Dacă oi mai trăi și m-or mai ajuta mâinile și ochii, poate voi reuși să fac mai bine data viitoare.

Slavă lui Dumnezeu că am pentru cine!

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în toate cele bune și plăcute lui Dumnezeu!

Jurnalul unei femei simple (110)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 30 august 2025

Cu mila Domnului, am ajuns și noi pentru câteva zile la mare. 

Afară...

Deși mâine este ultima zi de vară, vremea e absolut minunată. Diminețile însă, începe să se simtă toamna în aer. 

Mă gândesc...

Aștept să mergem mâine dimineață la Sfânta Liturghie, la Mănăstire la Techirghiol, așa cum facem de fiecare dată când ne nimerim pe aici. 

Sunt recunoscătoare...

Pentru aceste câteva zile petrecute la malul mării. Pentru că suntem sănătoși (atât cât se poate la 50+).

Pentru timpul pe care l-am petrecut cu Matei, fiul lui Cristian. 

Și nu în ultimul rând, pentru schimbarea locului de muncă, așa cum mi-am dorit. 

Slavă Domnului pentru toate! 

În bucătărie...

Nu am gătit mare lucru în ultima vreme și nici din pregătirile de toamnă nu am făcut cine știe ce, în afară de sucul de roșii pregătit împreună cu socrii. 

Și din când în când, o dată la câteva zile mai coc câte o porție două de vinete sau ardei capia și le bag la congelator. La Profi găsesc aproape mereu legume în coșul de reduceri și le iau la un preț foarte mic. Sunt numai bune de pus pe plită. 

Sunt îmbrăcată...

Fustă neagră, lungă și tricou negru.

Meșteresc...

Am terminat rochia croșetată și am început un șal pufos.

Citesc...

N-am reușit să mai citesc nimic în ultima vreme. Fie am ajuns destul de târziu acasă, petrecându-ne serile cu Matei, fiul lui Cristian și cu mama lui 😋, fie atunci când am ajuns la o oră rezonabilă, am ales să croșetez de teamă că nu voi termina rochița înainte de plecarea Mariei.

Sper...

Să fie totul bine cu Maria. Primul semestru din noul an va fi și mai departe de noi. A obținut o bursă în Portugalia. Nădăjduiesc să o acopere Maica Domnului și să ne vedem sănătoși cu toți, în primăvară. 

 

Învăț...

Să croșetez un șal de tip diamond.

În casă...

Casa noastră a prins din nou viață cu ajutorul lui Tommy și Sunny, doi motănei drăguți și jucăuși, pe care i-am adoptat săptămâna trecută. 

Ascult...

Sunetul apei atunci când se lovește de țărm și din când în când, țipătul unui pescăruș. Închid ochii și încerc să îmi întipăresc bine aceste sunete în minte. Să mi le amintesc în vremuri de restriște.

Un film pe care îl recomand...

Am văzut mai multe filme de când nu am mai trecut pe aici, dar din păcate niciunul demn de a fi recomandat. 

Unul din lucrurile preferate...

Marea... Mi-a fost atât de dor de ea!... 

Un citat...

"De foarte multe ori, durerile și bucuriile ne vin nu din trecutul nostru, ci din viitor. Dumnezeu adesea ne avertizează împotriva unui viitor spre care ne grăbim. Providența lui Dumnezeu, ne pune o piedică, astfel încât să ne împiedicăm și cădem, înainte de a cădea într-o groapă, pe care încă n-o vedem. Mai bine să ne rănim la genunchi, decât să ne spargem capul."
(Protodiaconul Andrei Kuraev)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Fluorite
Sursa: Mineral Masterpiece

O fotografie...

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Jurnalul unei femei simple (109)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 2 august. 

Am intrat în ultima lună de vară. Aș vrea să țină muult, să apuc să mă bucur de ea pe îndelete.

Afară...

Am avut câteva zile plăcute, cu temperaturi suportabile, după ce săptămâna trecută, dacă te aflai în miezul zilei prin oraș, era destul de greu de respirat. Oricum, eu iubesc vara și încerc să mă bucur de fiecare zi însorită.

Mă gândesc...

La câteva zile de vacanță. Nimic concret, deocamdată.

Sunt recunoscătoare...

Domnului, pentru prietenii noștri Liliana și Mihai, cu care petrecem din când în când seri de poveste. Săptămâna asta am fost invitați la ei și am lăsat sec împreună, cu bucate delicioase, pregătite de prietena mea, care gătește absolut minunat.

În bucătărie...

Am făcut o ciorbă de roșii și o mâncărică de orez cu... roșii. :))) E sezonul lor. 

Sunt îmbrăcată...

Fustă neagră, lungă, cu trei volane și o bluză neagră, cusută tot cu fir negru, ca o ie.

Meșteresc...

Pe drum croșetez la rochiță, iar seara, acasă, cos câte puțin, la goblen.

Citesc...

Cat timp înfloresc lămâii, scrisă de Zoulfa Katouh.

Sper...

Să termin în curând rochia croșetată și cele două goblenuri începute, să pot să lucrez și ceva nou. Mi-e dor să încep un proiect nou. Rezist eroic.:))

Învăț...

Să trăiesc cu prezentul. Abia acum am timp să privesc în jur și să înțeleg cât de minunată e lumea în care trăiesc. În prima parte a vieții eram preocupată de prea multe lucruri, dar în special de viitor. Abia acum, la bătrânețe, învăț să trăiesc cu prezentul, înțelegând în sfârșit, că prezentul e tot ce avem. Abia acum am timp să ridic mai des ochii spre cer. 

În casă...

Cum lăsăm, așa găsim. Trist. A trecut vremea în care adunam jucăriile sau cărțile împrăștiate de copii (și de multe ori mă necăjeam pentru asta). Au trecut și zilele în care găseam rufele spălate și călcate de către mama mea, puse pe umerașe, doar să le pun în dulapuri (uneori și asta părea greu). Au rămas regretele.

Dar, slavă Domnului pentru toate. Mulți nu au avut parte de așa ceva, deși poate că și-ar fi dorit.

Un film pe care îl recomand...

Brink of faith (2022) - un film despre un tânăr boxer, care fiind atacat de către adversarul său, când nu era atent, (după ce s-a încheiat meciul), suferă un AVC din cauza loviturii și i se schimbă radical viața. Mai întâi se revoltă, apoi se intoarce la credință și reușește să își ierte agresorul și chiar să lupte din nou.

Pentru că avem din nou timp și liniște (prea multă liniște) am făcut abonament la Netflix și la New Faith Network. Așadar, din când în când, punem un film și ne bucurăm de tihna pe care ne-o aduce timpul petrecut împreună.

Unul din lucrurile preferate...

Ceasul meu de mână. E un ceas cu brățară metalică, inițial aurie, acum tocită pe alocuri, un ceas pe care l-am primit în dar de ziua mea, de la copiii mei, cu foarte mulți ani în urmă. Îl port zilnic și deși arată ora cu precizie, îl consult destul de rar, din motive lesne de înțeles. Numai când am ochelarii la ochi. :))))

Un citat...

N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ți legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Și dacă-nvii în cântecul de azi
e c-ai murit în lacrima de-aseară.

(Radu Gyr - N-ai dezmierda)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

The Eternal Flame (Opal) - Crystal Sun Academy

 

 

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc un post binecuvântat sub milostivirea Maicii Domnului!

Jurnalul unei femei simple (108)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Duminică, 20 iulie

Tatăl meu s-a născut de Sfântul Ilie, dar i-au pus numele Ion. Presupun că numele i-a fost ales după nași, cum se obișnuia în zona noastră. Altfel, nu înțeleg de ce să nu îți botezi copilul cu numele sfântului zilei în care s-a născut. Dar, până la urmă, tatăl meu s-a ales cu doi mari sfinți ocrotitori.

De ar mai fi trăit, i-aș fi făcut tort cu 87 de lumânări. Dar, cum s-a mutat la cele veșnice acum douăzeci de ani, astăzi i-am făcut colivă.

Ieri am făcut și pomenire pentru mama de trei săptămâni. 

Dumnezeu să îi odihnească în pace!

Afară...

E jumătatea verii, așa că sunt zile toride, de vară. Iubesc vara și mă descurc mult mai bine cu căldura decât cu frigul. Îmi place că este ziua lungă și că este atmosfera de vacanță în jurul meu, chiar dacă eu nu mă bucur încă de una.

Mă gândesc...

În cea mai mare parte a timpului, mă gândesc la mama mea. E încă atât de prezentă în toată ființa mea. În inima mea, în gândurile mele și pe cât îmi stă în putință, în rugăciunile mele.

Sunt recunoscătoare...

Domnului, că m-a întărit și am putut să fiu împreună cu mama mea atunci când i-a ieșit sufletul. 

Mi-am dorit foarte mult asta, dar nu mă credeam în stare.

Cu mila Domnului, am putut să fiu acolo pentru ea. 

Am primit întărire și de la părintele care i-a citit mamei rugăciuni și a împărtășit-o cu numai două ore înainte de a pleca. Și am avut și șansa să nu fiu singură, ci împreună cu fata care a îngrijit-o pe mama cu toată dragostea în ultimele luni de viață.

În bucătărie...

Aperitive, supă cu găluște, sarmale, chec și colivă, rămase de la pomana de ieri. Astăzi am făcut doar niște gogoși pudrate cu  zahăr.

M-a ajutat enorm prietena mea, Liliana. Fără ajutorul ei, nu reușeam. Nu am putut să îmi iau liber și am făcut toate pregătirile seara și noaptea.

Sunt îmbrăcată...

În haine negre. 

Meșteresc...

Croșetez rochia Mariei.

Citesc...

Doar rugăciuni. Nimic altceva.

Sper...

Mâine vine Matei, fiul lui Cristian, în vacanță, în România. Nu l-am văzut de doi ani. Sper să petrecem timp tihnit împreună.

Învăț...

Pentru un examen. Încerc să obțin un transfer la o altă instituție. Voia Domnului...

În casă...

Înainte de pomană am avut o fată care a făcut curățenie generală, în mod absolut impecabil. După aceea, am strâns noi, eu și Cristian. Eram frânți de oboseală după două nopți aproape nedormite, dar după ce le-am rânduit pe toate, ne-am odihnit.

Unul din lucrurile preferate...

Zilele de duminică. Duminica parcă timpul se scurge altfel. Nimic nu poate egala frumusețea unei zile duminică.

Un citat...

„Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă... Poate că îmi scriu chiar mie.”
(Antoine de Saint -Exupery)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Pyromorphite- Daoping Mine, Gongcheng Co., Guilin, Guangxi, China - 9cm
(Mineral Masterpice)

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Mama

 "Mă tem să nu uit cine sunt"... Asta mi-a spus de câteva ori mama, din patul suferinței. I-am promis că nu va uita. Și dacă totuși o va face, îi voi reaminti eu iar și iar cine este. Cine a fost... 

A fost doamna învățătoare, "tovarășa", cum se spunea în comunism. (Are un fost elev care i-a spus până astăzi tovarășa.) 

A fost un dascăl desăvârșit, cu mult har, care și-a iubit meseria și a facut-o cu dăruire…

A fost soția iubită peste măsură de unicul bărbat din viața ei și și-a purtat văduvia cu demnitate vreme de douăzeci de ani. A fost mamă pentru șapte copii, deși a născut doar doi. Din fericire, au iubit-o cu toții la rândul lor și nu au abandonat-o ca pe biata rândunică din poezia "Șase pui și o biată mamă". Și pentru asta, le mulțumesc!

A fost bunică și străbunică. A știut să convingă fiecare nepot în parte că el este cel preferat...

A fost soră mai mică pentru Dada ei și soră mai mare pentru fratele ei. A rămas incompletă după ce, ea însăși suferindă fiind, i-a condus pe fiecare dintre frați pe ultimul drum. 

A fost o femeie frumoasă și blândă, pricepută și smerită în același timp.

A fost o femeie puternică și neobosită, care își începea ziua înainte de răsăritul soarelui și o încheia târziu în noapte, după ce le rânduia pe toate. 

Mi-a sădit în suflet credința și mi-a lăsat drept moștenire dragostea pentru lucrul de mână.

A fost... uluitoare! A fost MAMA.

Nădăjduiesc ca după atâta suferință să își găsească odihna în Împărăția lui Dumnezeu.

Veșnică pomenire!

Înmormântarea va avea loc sâmbătă 05.07.2025, ora 12:00, în cimitirul din Satul Plopșoru, Comuna Daia, Județul Giurgiu.